Sistemul nervos

Totalitate a centrilor nervosi si nervilor care asigura comanda si coordonarea viscerelor si a aparatului locomotor, primirea mesajelor senzoriale si functiile psihice si intelectuale. sistemul nervos se afla la locul sau in embrionul uman incepand cu a cincea saptamana de gestatie.
Structura sistemului nervos - Pe plan anatomic, sistemul nervos este format din doua ansamble distincte, sistemul nervos central si sistemul nervos periferic.
Sistem nervos central - Denumit si nevrax, sistemul nervos central (S.N.C.) este format din miliarde de neuroni (celule nervoase) conectati intre ei si dintr-un tesut de sustinere interstitial (nevroglie). El cuprinde encefalul (creierul, cerebelul, trunchiul cerebral), protejat de craniu si maduva spinarii, amplasata in coloana vertebrala.
Sistem nervos periferic - Prelungire a sistemului nervos central, sistemul nervos periferic cuprinde totalitatea nervilor si ale ingrosarilor lor (ganglionii nervosi), nervii, legati printr-o extremitate de sistemul nervo

s central, se ramifica la cealalta extremitate intr-o multitudine de ramuri fine care inerveaza totalitatea corpului. Exista nervi cranieni si nervi rahidieni.
Functionarea sistemului nervos - Dupa organizarea si functionarea lor, se disting sistemul nervos somatic, care pune organismul in comunicatie cu exteriorul si sistemul nervos vegetativ, sau autonom, care regleaza functiile viscerale.
Functionarea sistemului nervos face sa intervina un lant de neuroni, care se articuleaza intre ei prin sinapse, neuronul asigura conducerea influxului nervos, iar sinapsa asigura transmisia acestui influx fie de la un neuron la altul, fie de la un neuron la un organ-tinta, de exemplu, muschiul in cazul unei sinapse neuromusculare. Aceasta transmisie este realizata prin intermediul unei substante chimice denumita neurotransmitator (acetilcolina, adrenalina, noradrenalina). Acetilcolina este neurotransmitatorul sistemului nervos parasimpatic, care comanda contractia fibrelor musculare netede si secretiile glandulare. adrenalina si noradrenalina sunt neurotransmitatorii sistemului simpatic, care, intre alte functii, asigura contractia peretelui arterelor si intervin in secretia sudorii.
sistem nervos somatic - sistemul nervos somatic comanda miscarile si pozitia corpului si permite perceperea de catre piele a diferitelor senzatii (tactile, caldura, durere) si descoperirea prin celelalte organe de simt a mediului inconjurator (vaz, auz, miros). El este constituit din neuroni senzitivi si neuroni motori.
sistem nervos vegetativ - Denumit inca si sistem nervos autonom, el este complementar sistemului nervos somatic si regleaza indeosebi respiratia, digestia, excretiile, circulatia (bataile cardiace, presiunea arteriala). Aceste celule depind de centrii reglatori situati in maduva spinarii, trunchiul cerebral si creier, care primesc informatiile, pe caile senzoriale, provenind de la fiecare organ.
Sistemul nervos vegetativ este impartit in sistem nervos parasimpatic, ale carui activitati se echilibreaza astfel incat sa coordoneze activitatea tuturor viscerelor.
- Sistemul nervos parasimpatic este, ca regula generala, responsabil de punerea in stare de odihna a organismului. El actioneaza prin intermediul unui neurotransmitator, acetilcolina, si incetineste ritmul cardiac, stimuleaza sistemul digestiv si limiteaza contractiile sfincterelor.
- Sistemul nervos simpatic, sau sistemul nervos ortosimpatic, pune organismul in stare de alerta si il pregateste pentru activitate. Ei actioneaza prin intermediul a doi neuro- transmitatori, adrenalina noradrenalina. Acest sistem creste activitatea si respiratorie, dilata bronhiile si pupilele, contracta arterele, face sa fie secretata sudoarea in schimb, el franeaza functia digestiva. Examenele sistemului nervos - Examenele care permit explorarea sistemului nervos central sunt, in principal, scanerul, imageria prin rezonanta magnetica (I.R,M,), inregistrarea potentialelor evocate (metoda de studiere a activitatii electrice a cailor nervoase ale auzului, vazului si ale sensibilitatii corporale), electroencefalografia si analiza lichidului cefalorahidian recoltat prin punctie lombara. sistemul nervos periferic este explorat in mod deosebit prin electromiografie.
Patologia sistemului nervos - Se deosebesc leziunile sistemului nervos central de cele ale sistemului nervos periferic.
- Leziunile sistemului nervos central dezvaluie diferite cauze:
- compresia creierului sau a maduvei spinarii de catre un hematom (provocat de un traumatism cranian), de un abces, de o tumora benigna sau maligna, de un edem cerebral;
- distrugerea creierului sau a maduvei spinarii printr-un traumatism (sectionarea maduvei prin fractura vertebrala). Printr-o infectie (meningita, encefalita), printr-o intoxicatie sau printr-o insuficienta a vascularizarii (arterita cerebrala);
- excitatia anormala a unor zone ale cortexului (epilepsie);
-degenerescenta neuronilor: scleroza in placi, boala lui Parkinson, boala lui Alzheimer, coreea lui Huntington.
- Leziunile sistemului nervos periferic sunt fie mononeuropatii (atingere a unui singur nerv) cauzate de sectionarea unui nerv, de compresia uneia din radacinile sale (sciatica prin hernie discala) sau de o infectie (zona zoster), fie polineuropatii (atingere a mai multor nervi) de origine virala, imunologica (poliradiculonevrita, de exemplu), carentiala (deficit in vitamine) sau toxica (alcoolism, de exemplu). In afara traumatismelor, numeroase alte afectiuni sunt, de asemenea, responsabile de o atingere a nervilor, ca diabetul zaharat, difteria, lepra sau lupusul eritematos diseminat. Atunci cand sunt afectati succesiv mai multi nervi, se vorbeste de multinevrita.

Igiena si Bolile sistemului nervos

Sanatatea neuropsihica, precum si capacitatea normala functionala a creierului, stau la bazasanatatii noastre.Somnul reconfortant de dupa o zi de lucru este una din cele mai meritate binefaceri pentruorganismul uman. Valoarea somnului consta nu numai in refacerea organismului obosit ci si inreechilibrarea bioritmica. Somnul este considerat pe buna dreptate salvatorul organismului,datorita insemnatatii lui uriase in refacerea sistemului nervos central, prin inhibitia protectoarecare cuprinde cea mai mare parte a emisferelor cerebrale. Cel mai important este ca somnulrestabileste capacitatea de lucru a celulelor nervoase si, cand este adanc si fara vise, ne refacecomplet, facandu-ne sa ne sculam a doua zi odihniti, voiosi. Pentru ca sa avem un somn cat maieficacee bine sa uramrim urmatoarele reguli :Sa ne culcam la aceeasi ora si preferabil nu mai tarziu de ora 22-23. Odata culcati, pentru aadormi bine trebuie sa indepartam din minte toate gandurile, framantarile si orice tentative de aretrai conflictele din ziua incheiata. Somnul poate fi ajutat prin aerisirea camerei inainte deculcare si, daca se poate, in timpul somnului. Un asternut nu prea calduros si nici p rea moale neajuta sa adormim repede si sa dormim profund.Oboseala este un proces complex, rezultat al modificarii fiziologice din sistemul nervos, dinsange, muschi, glandele cu secretie interna si din alte organe. Ea apare dupa o activitatemusculara sau mintala indelungata, grea si incordata. La o asemenea situatie se ajunge de obiceicand volumul muncii nu este repartizat corect, de-a lungul zilei, saptamanii sau lunii, candlucram in asalt lasand greul spre sfarsitul perioadei. De aceea, trebuie ca greul unei zile demunca trebuie efectuat la inceputul, nu la sfarsitul ei.Oboseala se recunoaste prin : molesala, lipsa dorintei de a continua lucrul, pierderea vitezeireflexelor, a preciziei, a coordonarii gesturilor, somnolenta etc. Ele reprezinta fenomene aleinhibitiei de aparare a sistemului nervos central. Deci sunt semne naturale de alarma: ele neindeamna sa ne odihnim si sa ne refacem. De aceea, pauzele acordate in timpul activitatiiproductive trebuie respectate cu strictete. In timpul lor se recomanda exercitii de gimnasticaspeciala, deosebit de folositoare in special persoanelor a caror munca se caracterizeaza prinmiscari monotone uniforme, in pozitii statice, mai mult sau mai putin fixe. 

Leziunile sistemului nervos central dezvaluie diferite cauze:
- compresia creierului sau a maduvei spinarii de catre un hematom (provocat de un traumatismcranian), de un abces, de o tumora benigna sau maligna, de un edem cerebral;
- distrugerea creierului sau a maduvei spinarii printr-un traumatism (sectionarea maduvei prinfractura vertebrala). Printr-o infectie (meningita, encefalita), printr-o intoxicatie sau printr-oinsuficienta a vascularizarii (arterita cerebrala);
- excitatia anormala a unor zone ale cortexului (epilepsie);
-degenerescenta neuronilor: scleroza in placi, boala lui Parkinson, boala lui Alzheimer, coreealui Huntington.
- Leziunile sistemului nervos periferic sunt fie mononeuropatii (atingere a unui singur nerv)cauzate de sectionarea unui nerv, de compresia uneia din radacinile salesau de o infectie (zonazoster), fie polineuropatii (atingere a mai multor nervi) de origine virala, imunologica ,carentiala(deficit in vitamine) sau toxica (alcoolism, de exemplu). In afara traumatismelor, numeroasealte afectiuni sunt, de asemenea, responsabile de o atingere a nervilor, ca diabetul zaharat,difteria, lepra sau lupusul eritematos diseminat. Atunci cand sunt afectati succesiv mai multinervi, se vorbeste de multinevrita.