Analizatorul auditiv

A.	Segmentul periferic

Segmentul periferic este urechea, care conţine aparatele receptoare a 2 simţuri: simţul auzului (analizatorul acustic) şi simţul poziţiei spaţiale şi a echilibrului corpului (analizatorul vestibular).

Urechea este formata din 3 zone :

1. urechea externă
	Este formată din pavilionul urechii şi conductul auditiv extern.Are rolul de a capta şi conduce undele sonore spre urechea medie.
2. urechea medie
	Este o camera cu aer, formată din casa timpanului (cavitatea timpanului (cu osişoarele urechii)), cavităţile mastoide şi tuba auditivă. Între urechea externă şi cea medie se afla timpanul. Timpanul este o membrană circulară fibroasă, elastică, subţire şi rezistentă, bombată spre casa timpanului. Între casa timpanului şi urechea internă se afla 2 orificii numite ferestre: fereastra ovală şi fereastra rotundă. Fereastra ovală sau vestibulară este închisă de o membrana şi reprezintă locul de comunicare a casei timpanului cu rampa vestibulară. Fereastra rotundă sau cohleară este acoperită de o membrană şi reprezintă locul de comunicare al casei timpanului cu rampa timpanica. Între timpan şi fereastra ovală se inşira un lanţ de 3 osişoare articulate între ele, denumite: ciocan, nicovala şi scariţa. Ciocanul se sprijină pe membrana timpanică, nicovala pe ciocan iar scăriţa pe nicovală. Mişcarea unuia dintre osişoare determină miscarea celorlalte două. Există muschi aferenţi lanţului de osişoare, care prin contracţie şi relaxare au roluri importante în reglarea intensităţii undei sonore. Contracţia muschiului ciocanului amplifică intensitatea undei sonore iar contracţia muschiului scăriţei diminuă intensitatea ei, având rol protector în cazul sunetelor puternice (mai mari de 140 dB). Osişoarele au rolul de a transmite lichidului din urechea internă vibraţiile timpanului, imprimate de undele sonore culese de urechea externă. Cavităţile mastoide sunt situate în porţiunea mastoidiană a temporalului. Tubul auditiv sau trompa lui Eustachio face legătura între casa timpanului şi nasofaringe, fiind acoperită de mucoasa faringiană. Are rolul de a evacua secreţiile din casa timpanului în faringe şi de a menţine echilibrul de presiune între aerul din conductul auditiv extern şi cel din urechea medie, fapt deosebit de important în obţinerea unei vibraţii perfecte a timpanului.
3. urechea internă
	Este formată din niste încăperi ce alcătuiesc labirintul osos. În interiorul acestuia se află labirintul membranos. Între labirintul osos şi membranos se află perilimfa (conţine mult Na), iar în interiorul celui membranos, endolimfa (conţine mult K). Labirintul osos este format din vestibul osos, canale semicirculare osoase şi melc osos (cohlee osoasa). Melcul osos are o forma conică, cu un ax osos central, numit columela, in jurul caruia melcul osos realizează două ture şi jumătate. Pe columelă se prind lama spirală osoasă, (mai largă la bază şi mai îngustă la vârf), ce se întinde lateral pînă la jumătatea cohleei. De aici pleacă membrana bazilară a labirintului membranos, care se sprijină pe peretele extern al melcului. Lumenul melcului osos este împărţit în: rampa (scala) vestibulara (situată deasupra membranei vestibulare Reissner), rampa (scala) cohleară sau timpanică (sub membrana bazilară) şi canalul cohlear (scala medie) sau melcul membranos (între membrana bazilară, vestibulară şi peretele extern al melcului osos). Rampele vestibulară şi cohleară conţin perilimfa şi comunică între ele la vârful melcului printr-un orificiu numit helicotrema (aici lama osoasă lipseşte). Labirintul membranos are o conformaţie asemănătoare cu cea a labirintului osos: vestibul, canale semicirculare şi melc. Melcul membranos (canalul cohlear) are formă de triunghi pe secţiune. Receptorii acustici se găsesc la nivelul organului Corti care se întinde pe toată lungimea canalului cohlear. Organul lui Corti se află pe membrana bazilara, fiind „acoperit” de membrana tectoria(Corti). Membrana tectoria printr-o extremitate aderă de lama spirala osoasă, iar cu cealaltă pluteşte liberă in endolimfă. În centrul organului Corti se află un spaţiu triunghiular numit tunel Corti. Tunelul are baza pe membrana bazilară iar laturile reprezentate de celule de susţinere. Deasupra lor se află celulele auditive. Acestea sunt aranjate într-un strat intern şi unul extern, primul conţinând un singur rând de celule, al doilea, 3-4 rânduri. La baza celulelor auditive se afla terminaţiile dendritice ale neuronilor din ganglionul spiral Corti care este situat într-un canal spiral în columela. La polul apical al celulelor auditive se găsesc cilii auditivi (stereocili), care pătrund în membrana reticulată secretată de celulele de susţinere. Peste cilii auditivi se afla membrana tectoria.

B.	Segmentele intermediar şi central
	Calea acustică are protoneuronul situat in ganglionul spiral Corti. Axonii acestuia formeaza nervul cohlear, care se alatură nervului vestibular, formând nervul vestibulo-cohlear VIII. Ramura cohleară a nervului VIII se îndreaptă spre cei doi nuclei cohleari (ventral şi dorsal) din punte. La acest nivel se află al doilea neuron al căii acustice. În nucleul cohlear ventral fac sinapsă aferenţele pentru sunetele grave provenite de la celulele senzoriale auditive interne. În nucleul cohlear dorsal fac sinapsă aferenţele pentru sunetele acute provenite de la celulele senzoriale auditive externe. Din nucleii cohleari pontini pleacă fibre la nucleii olivari superiori şi la nucleii fastigiali din vermisul cerebelos. Fibrele care pleacă din oliva superioară, formează lemniscul lateral în mezencefal şi fac sinapsă cu al treilea neuron în coliculii inferiori (de unde pleacă fibre spre nucleii nervilor 3, 4, 6 pentru muschii extrinseci ai globului oculari - reflex oculogir, precum şi fasciculul tectospinal ce determină întoarcerea capului în direcţia excitantului auditiv). Al patrulea neuron se afla în corpii geniculaţi mediali din metatalamus. De aici pornesc fibre spre scoarţa cerebrală la ariile auditive primare din girusul temporal superior sau la ariile de asociaţie din cortex parietal.
C.	Fiziologia auzului
	Urechea percepe undele sonore repetate regulat (sunete) sau neregulat (zgomote). Undele sonore au 3 proprietăţi fundamentale: intensitate, inaltime şi frecventa. Frecvenţa sunetelor care pot fi percepute este de 16-20000 cicli/secundă (Hz). Intensitatea sunetelor percepute variază intre 0 şi 140 dB. Sunetele ce depăşesc 140 dB alterează organul lui Corti. Celulele senzoriale auditive transformă energia mecanică a sunetelor in influx nervos. Undele se transmit prin oasele capului şi pe cale auditivă. Calea auditivă este cea mai importantă şi are următorul traseu: pavilion ureche, conductul auditiv extern, timpan, lanţul de osicioare, fereastra ovală, perilimfa, endolimfa, membrana bazilară şi organul lui Corti. Trecerea undelor prin urechea medie este urmată de amplificarea şi reglarea intensităţii acestora. Mişcările perilimfei determină mişcari ale membranei bazilare care la rândul ei realizează în final mişcarea cililor celulelor auditive la contactul cu membrana tectoria. Rigiditatea membranei bazilare scade de la baza catre helicotremă, membrana fiind şi mai lată spre vârful melcului membranos. Mişcarea cililor antrenează apariţia unui potenţial receptor sau microfonic la nivelul celulelor receptoare. Acest potenţial determină descărcarea mediatorului chimic la nivelul sinapsei dintre polul bazal al celulei auditive şi dendritele primului neuron al căii acustice, care va realiza potenţiale de acţiune ce se vor transmite separat prin fibrele nervului acustic, în funcţie de celulele receptoare activate. Membrana bazilară are amplitudini diferite ale vibraţiei în funcţie de distanţa faţa de scariţă şi frecvenţa undei sonore. Sunetele înalte, de frecvenţă crescută, determină mişcări ale membranei bazilare cu amplitudine maximă la baza melcului. Sunetele joase, de frecvenţă scazută, determină mişcări ale membranei bazilare de amplitudine maximă la vârful melcului. Celulele senzoriale vor fi excitate în zona de maxim ondulatoriu a membranei bazilare, ceea ce determină ca fiecare frecvenţă să excite alte celule senzoriale. Fiecare neuron spiral Corti transmite informaţii numai de la o anumită zonă a membranei bazilare.